Afirmația mea nu este una gratuită ci o constatare a situației actuale din țară:
- România este condusă în mare parte de persoane prost pregătite (evit să zic incompetente). Nu mă refer la tot aparatul birocratic, doar la o parte din el. Este interesant modul in care persoanele calificate, cu o pregatire profesionala serioasă sunt ținute in plan secund. Pentru a vă convinge de acest lucru încercați să vizitați siturile instituțiilor statului și să consultați CV-urile: o să gasiți directori ce au terminat un liceu sau o școala profesională și la un moment dat s-au hotărat sa termine o facultate la zi sau la fară frecvență ("FF-ul" era la modă prin anii '90) în cadrul unei Fabrici de Diplome. Să nu mă înțelegeți greșit, nu spun ca este un lucru rău că s-au hotarat sa studieze, este chiar un lucru de apreciat. Problema este că acești oameni sunt propulsați politic direct în funcții de conducere înainte să își fi demonstrat aptitudinile profesionale. Fenomenul
a avutare loc in absolut toate insituțiile statului (Guvern, Parlament, etc – și din nefericire chiar și în poliție, armată sau în autoritățile judiciare). - Suntem extrem de buni în a critica deși nu suntem capabili să oferim alternative pentru deciziile criticate: în general românul se consideră omniscient. Una din temele curente (o aleg doar pentru exemplificare) este cota unică de impozitare. Astfel o să gasim păreri pro sau contra bazate doar pe niște idei preconcepute și nu o să gasim discuții tehnice riguroase care sa prezinte avantajele și dezavantajele schemei de impozitare.
- Avem tendința acută de a uita trecutul și de al repeta. Mă intrigă modul cum diverși politicieni dispar pentru cățiva ani de pe scena ca să reapară mai tarziu în alte roluri (din nefericire scena este aceași din 1947, asistand doar la schimbari de personaje și regizori, piesa ramanand aceași)
